Despre mine

In trecerea sa, Timpul mi-a luat pe aripile sale frumosii ani ai copilariei, anii adolescentei si ai tineretii si a lasat pe obrazul meu primele semne ale zborului sau. Au ramas neatinse trairile mele sufletesti prin care mai simt, inca, chemarea spre pasiunea de a fi dascal si de a modela cu rabdare si daruire personalitatea copiilor .

luni, 15 august 2011

Poezii compuse de mine ...


         PREŞCOLARILOR MEI



                    AUTOR
                                             VICTORIA NEDELCU




                           Cuvânt înainte

                     În trecerea sa, Timpul mi-a luat pe aripile sale frumoşii ani ai copilăriei, anii adolescenţei şi ai tinereţii şi a lăsat pe obrazul meu primele semne ale zborului său. Au rămas neatinse trăirile mele sufleteşti prin care mai simt, încă, chemarea spre pasiunea de a fi dascăl şi de a modela cu răbdare şi dăruire personalitatea copiilor.
Copiii ne pretind perfecţiunea, iar aceasta se regăseşte în prestaţia noastră psihopedagogică : dragoste pentru copii ; respect faţă de interesele şi capacităţile lor ; capacitate de a implica preşcolarii, conştient şi activ, în activităţile de învăţare ; încredere în capacităţile copiilor şi încurajarea lor permanentă ; competenţe de comunicare ; afectivitate ; colaborare ; plăcerea de a călători în lumea basmelor şi poveştilor ; dragoste pentru poezie ; plăcerea de a te mişca şi dansa ;
păcerea de a cânta, de a modela, desena şi picta ; desponibilitatea de a te juca alături şi cu copilul ; capacitatea de a respecta libera opţiune a copiilor.
          În fiecare toamnă, poarta grădiniţei se deschide toturor copiilor pentru a deveni preşcolari şi pentru a pătrunde  sub îndrumarea doamnei educatoare în tainele cunoaşterii. Jocul şi jucăria sunt primii prieteni ai copiilor, dar şi modalitatea de învăţare specifică acestei vârste : orice piesă din trusa de construcţie şi orice  construcţie realizată vorbeşte despre ceva (despre  formă, culoare, greutate, duritate, poziţie spaţială, cantitate ; despre reguli de cooperare şi interacţiune cu partenerii de joc ; despre într-ajutorare şi chiar respect pentru munca depusă. Jocul preşcolarilor cu creioane colorate, cu plastilină, acuarele şi pensulă este un joc al imaginaţiei, al capacităţii de a reda în imagini plastice (desene, picturi) impresii vizuale, dar şi un test de sensibilitate în perceperea frumosului din natură ; este un joc al formării abilităţii de a mânui instrumente de lucru sau de scris- foarfeca, creionul, pensula. Jocul în mijlocul naturii este principala modalitate de observare, de cunoaştere şi protejare a naturii. Copilul descoperă natura sub toate formele sale (animale, plante, Soare, aer, apă, vânt) şi se bucură de binefacerile acesteia : răcoarea şi foşnetul pădurii, mirosul florilor, ciripitul păsărelelor, adierea vîntului , mângâierea caldă a soarelui.
Fiecare activitate din grădiniţa noastră fermecată ne  ajută să găsim răspuns la multe din întrebările ce ne frământă copilăria : ,,Copacii de ce oare cresc ?”, ,,De ce miroşi o floricea?”, ,,De ce admiri o păsărea?”, ,,De ce sunt oare pe pământ copaci şi pietre, râuri, munţi?”,  ,,De ce respiri aer curat?”,,, De ce te bucuri când cad stropi, ori fulgi de nea peste ogor?”, ,,De ce ţi-s dragi şi fraţi, părinţi, ori satu-n care te-ai născut?”.
      Doresc ca aceste poezii să trezească cititorilor mei nostalgia frumoşilor ani petrecuţi în grădiniţa de copii.
Poate că doamnele educatoare vor utiliza aceste versuri ca modalitate de captare a atenţiei preşcolarilor în activităţile instructiv-educative.

                                                                     Autoarea
              
                  PREŞCOLARILOR MEI            
          
               În urmă cu trei ani,
Pe uşa clasei aţi păşit, voi, dragi copii.
Din grădiniţă-atunci, voi eraţi cei mai mici.
Cu mine, unii repede v-aţi împrietenit.
Alţii… aţi mai plâns un timp.
Dar spaima voastră repede am alungat-o
Când v-am adus o maşinuţă, o păpuşă sau o carte.
Şi uite-aşa, încetul cu încetul ,
Aţi învăţat ce-nseamnă jocul.
Aţi aşezat un cub, şi un alt cub, cu mâna tremurând.
Cu ochi miraţi priveaţi cum se înalţă
,,Casa, ,,Blocul” sau, ,,Palatul”.
Şi pentru că acasă mama întreba:
- ,,Ce poezie a-nvăţat fetiţa mea?’’
Ne-am străduit şi repede am învăţat
Despre iarnă, despre vară,
Despre dulcea primăvară şi despre bogata toamnă.
Mai târziu aţi aflat că,
Universul e maaare… infinit,
Dar isteţi cum sunteţi nu v-aţi rătăcit!
Ştiţi acum că,
Planeta noastră este Pământul,
Că România e ţară de români,
Cărora le place dansul şi cântul.
Şi mai ştiţi că,
               Aici, în satul în care v-ţi născut, aveţi părinţi.

POVESTEA GRĂDINIŢEI

Dragi copii, vă vine-a crede?
Grădiniţa-i o poveste.
E castelul fermecat
Cu mistere de aflat.

Când aici eu am păşit,
O prinţesă-am întâlnit.
Semăna cu mama mea
Când vorbea, când îmi zâmbea.

În curând, eu am aflat:
,,Buna” ce mă ocrotea,
               Zilnic mă povăţuia,
Educatoare se numea.

Şi în jurul meu... minune!
Prichindei, pe care eu,
Nu-i văzusem până astăzi.
Acum ştiu: Cu toţi preşcolari vom fi.

Din bagheta fermecată
Zâna bună-ndată scoate:
Maşinuţe şi păpuşi,
Cuburi, truse, mingi şi urşi.
Şi pe dată am aflat:
Jucăriile vor fi prieteni pentru copii.


Şi-n castelul fermecat,
Zi de zi a răsunat
Cântec, joc, şi veselie,
De dragul tău, Copilărie

          
                 CE-O FI OARE?

Iată-mi pun o întrebare:
,,Ce-o fi grădiniţa, oare?”
Mama-mi spune că-i o lume
               De poveşti şi voie bună.
De la ,,buna” cea-nţeleaptă,
Ştiu că-i o grădină minunată-
Loc de muncă, bucurii şi joacă.

Maare-s, azi, sunt preşcolar!
Şi trăiesc cu încântare,
Anii dragi ai grădiniţei,
Clipe dragi, frumoase vise.
Iată vârsta minunatelor poveşti...
Cu personaje dragi ce mult le îndrăgesc!
Mă strigă mama ,,Albă ca Zăpada”,
Căci albă mi-i faţa, rumen obrazul,
Cu părul negru, ca mine nu-i alta.

Printre vecini sunt ,,Hărnicuţa”...
Şi-s mândră că pot fi şi eu
Ca fata moşului ,,robace”
Şi de-ajutor, când altora l-e greu.

Îmi place să urmez povaţa
Acelor ce doar bine-mi vor.
M-a învăţat mezinul caprei
Că ascultarea te fereşte de cel rău.


      Poveştile copilăriei

Anii dragi ai grădiniţei,
Amintiri de neuitat;
Cu poveşti şi basme care
,,Gură-cască” ne-au lăsat.

Ne visam atunci Prinţese,
Zâne bune din poveşti,
Feţi-Frumoşi cu stea în frunte
Ori un Prâslea cel isteţ.

Fata moşului frumoasă
Ne-a-nvăţat doar lucruri sfinte:
S-ascultăm, să fim şi harnici,
Buni cu orice vietate.

Ne-amintim şi azi cu drag
De cocoşul năzdrăvan…
Cel cu punga cu doi bani.
El cu cinstea l-a-nfruntat
Pe boierul cel hapsân,
Învăţând pe toţi morala:
- ,,Nu te bucura în viaţă
La puţinul altuia!”

DOAMNEI EDUCATOARE

Grădiniţa-i casa-n care,
Mama noastră este, doamna educatoare.
Când pe uşă am păşit,
Doamna frumos mi-a zâmbit.
De mână ea m-a luat
Şi un scăunel mi-a dat.
Pe creştet m-a mângâiat,
Cu glas dulce m-a-ntrebat:
- ,,Spune-mi, dragul meu şi mie,
Cum îţi spune mama ţie?
Cu glas stins, ochi strălucind,
Numele meu l-am rostit:
- ,,Ştefan!”...
- ,,Bravo, măi, voinice!
Cu un luptător ca tine
Vom munci frumos şi bine”.


             PRIETENII

Sunt copil de grădiniţă
Şi-am prieteni minunaţi-
Păpuşi mari, dar şi micuţe,
Cu păr negru sau bălai.
Îmi zâmbesc, de dimineaţă
Când din ochi, eu le salut.
Aşteptând să le fiu mamă,
Să le legăn, să le-alint.

Astăzi, mic constructor sunt.
Cu mâna mea blocuri ridic.
Case, palate, castele
Din cuburi multicolore.

Maşinuţele m-aşteaptă
Să le pornesc, azi, pe toate...
Îmi place să fiu şofer
Cu minunaţi pasageri:
Pisicuţa Miaunica, iepuraşul Urechilă,
Martinică Ursuleţul, chiar piticul Barbă-Cot
Vor plimbare, voie bună,
De ce nu, şi-o … prăjitură.


PURITATE

Când spun Copilărie, spun ghiocel în floare,
În grădini, păduri şi pe răzoare.
Spun boboc de crin, alb şi-nmiresmat,
Ce ne-adoarme dulce în seri de Florar.

Când spun Copilărie, spun cireş în floare,
Flori dalbe de vişin, zărzărel în soare.
Spun mirosul suav al florii de salcâm,
Înflorită în iunie, pentru voi, dragi copii.

Când spun Copilărie, spun fulg de nea,
Jucăuş şi hoinar prin grădina mea.
Spun zbor de porumbel, Floarea Păcii purtând,
A Speranţei, a Credinţei şi Iubirii pe Pământ.

GÂND DE PACE

Suntem copii şi iubim pacea.
Vrem o poveste să ne fie viaţa.
Iubim şi om, şi pom şi floare,
Să ne dea Domnul cer senin şi soare.

E început de vară şi este sărbătoare.
Copii, de pretutindeni, primiţi în dar o floare!
Să vă jucaţi frumos, de soare mângâiaţi,
Şi noaptea-n somn să fiţi, de vise alintaţi.

Copiilor lumii: ,,La mulţi ani!”
În Hora frăţiei, toţi  mâna v-o daţi!
Zâmbiţi, azi de ziua voastră,
Porumbeii Păcii vă trimit Speranţă.



ZIUA COPILULUI

La mulţi ani, copile, drag!
Soarele să-ţi iasă-n prag.
Şi-orice drum ai de urmat,
Cu flori să fie presărat.
Azi, de ziua ta, copile,
E cer senin, salcâmi în floare,
În lan dau spicele în copt,
Cireşi-s plini de al lor rod.
De fericire, azi şi cerul plânge.
Cu stropi curaţi te mângâie pe frunte.
Un curcubeu privirea îţi încântă,
În zborul lor, dragi păsări te salută.


AMINTIRILE COPILĂRIEI

Draga mea, copilărie,
Astăzi vreau să-ţi mulţumesc.
Ai fost vârsta viselor frumoase
Şi-a deplinei libertăţi.

Tu ai fost tărâmul magic
Cu poveşti de neiutat,
Basme, poezii şi jocuri
Ce nicicând nu le-am uitat.
Tu, copilărie minunată
Eşti vârsta pentru care
În fiecare zi, se deschide o floare.
Una roşie ca macul,
Pe nume: Bucurie sau Dragoste.
Alta, galbenă, pentru un suflet
Blând şi cald ca soarele.
De-i albă ca cireşu-n floare
Ea se numeşte Inocenţă, Puritate sau  Candoare.
Şi dac-ar fi culoarea cerului senin
Surâsul, poate, s-ar numi,
Sau, poate, Încântare,
În faţa răsăritului şi-apusului de soare.

Anii dragi, ai copilăriei mele,
Sunt casa părintească, surorile şi fraţii,
Pieptul cald al mamei, la care mă cuibăream,
Vorbele tatei, ce uneori mă dojeneau.
Ciripitul rândunicii de sub streaşina mea,
Mărul ce cu mere dulci mă răsfăţa...

Cântecul copilăriei mele,
Nicicând nu-l voi uita
El aduce mângâiere
Şi lumină-n viaţa mea.

            Rugăciune

Doamne, Doamne,
Eu sunt mic
Te rog, creşte-mă voinic,
Sănătos şi iubitor,
Semenilor de-ajutor.

Şi prin Îngeraşul meu
Fereşte-mă  de ce-i rău.
Ajută-mi să fiu cuminte
Cu dragoste de părinte.
               Şi să-mi dai gânduri curate,
Fapte bune să pot face.
Aproape să-mi fii mereu
Şi la bine şi la greu.

          Ajută-mi, Doamne!

               În zori de zi când m-am trezit,
La tine, Doamne, m-am gândit.
Tu Îngeraşii i-ai trimis
Cu linişte şi dulce vis.
Şi-acum, începe-o nouă zi;
De mine, Doamne-alături fii!
Să merg şi azi la grădiniţă
Cu sănătate şi voinţă.
Şi-aici, ajută-mi să învăţ
Tot ce-i bine şi frumos.
Cu răbdare şi credinţă
S-ascult mereu de-a ta voinţă.
Să fiu şi bun şi iertător,
Cu dragoste de adevăr,
Şi dacă e să mai greşesc
Nicicând să nu mă părăseşti!

                   IARNA

Sunt bătrână, albă, rece
Şi trei luni stau eu de veghe.

În Decembrie, am un gând bun:
Să-l trimit pe Moş Crăciun.
Să-nvăţaţi să colindaţi,
Sănătate să uraţi.
               Cu brăduţu-mpodobit,
Eu, Ianuarie, am sosit.
Cu o plapumă de-omăt,
Să-ncălzesc ogorul tot.

Vin apoi, eu, Februarie,
Meşter în gerul cel mare.
Fac podeţe fermecate
Peste ape-nvolburate.


SFÂRŞIT DE IARNĂ

Zăpada-i tristă, parcă plânge.
Da, soarele e astăzi mai călduţ!
De dimineaţă până seara,
Nămeţii în statură au scăzut.

De  sub fereastră, Omul de zăpadă,
Îndurerat, se roagă de copii:
- ,,Prieteni dragi, salvaţi-mi viaţa!
De ce cu toţii azi m-aţi părăsit?!

Doar vântul cald de primăvară,
În treacăt îl mai ia în seamă:
- ,,Salut!, dar vreau să-ţi dau o veste;
De azi, rămâi doar o poveste.

                 



             POVESTEA PÂINII


Eu sunt bobul ,,Bobuleţ”.
Sunt de grâu, orez, secară
Şi aştept s-ajung, degrabă,
Semănat, ici, într-o brazdă.

Brazda afânată, caldă,
Mă va dezmierda, copile,
Mă va ocroti de rele
Ca şi sânul mamei mele.

Voi dormi, mă voi hrăni
Şi încet voi încolţi.
Voi străpunge-ncet pământul
Să văd soare, s-aud vântul.

Dar ce bine-i azi în soare!
E lumină! E-o splendoare!
Sunt şi fluturi coloraţi
Şi copii îmbujoraţi.

Din nori, ploaia mă stropeşte
Şi încep încet a creşte.
Mă voi face către vară
Un lan mândru pentru ţară.

Oameni dornici de bucate
Vin să văd spice de-s coapte.
Căci, în luna lui Cuptor,
Secerişul e drag tuturor.

Roata morii se-nvârteşte,
Către ea mă amăgeşte.
Dinţii-i clampănă de zor
Şi mă macină cu spor.

Bob am fost cât de curând...
Dar acum... am un alt gând.
Cred că ştiţi că din făină,
Toţi vom face-o pâine bună.

,,Ce mi-e foame...! Parcă simt
Un miros de-aluat dospit.
Parc-o văd pe mama dragă
Cum ne-mparte pâinea caldă.”

   BUN VENIT!

Eu, Zefirul, vânt uşor,
Vă dau veste tuturor,
Că natura s-a trezit,
Primăvara a sosit!

Pomii au înmugurit,
Ghiocei au înflorit,
Soarele ne dă căldură,
Dar şi mai multă lumină.



      E primăvară
          
           În grădini şi pe răzoare
Toporaşi au înflorit.
Vioreaua ne dă vestea:
,,Primavara a venit”.

Avenit cu dulce soare
Mângâind pe ramuri muguri;
Până când. în zori de zi
Frunze, flori îi va găti.

Covoraşe verzi pe luncă,
Cucul cântă în zăvoi,
Chemând băieţi şi fetiţe
Să zburde prin curţi voioşi.

Sărbătorile Primăverii

E primăvară iar la noi în sat,
E anotimpul re-nvierii!
Cu soare revărsat peste câmpie,
Verdeaţă, zumzet, ciripit de ciocârlie.

E pace şi lumină, în Ziua de Florii!
La biserică, copiii vin,
Cu sufletul curat, cu flori în mâini.
Şi-n urma lor se văd bătrâni
Tăcuţi, domoi, cu gândul dus
La întâmpinarea şi mărirea lui Iisus.

E Sfântul Paşti, mai buni să fim!
Cu cei dragi, sărbătorim
Bucuria Învierii şi a vieţii biruinţă,
Trimisă de Cel de Sus,
Cu jertfă şi cu credinţă.

                MA- MA!

Ea e fiinţa dragă nouă,
Din prima zi când vezi lumina.
Cu chip de zână, fiecare,
Cu glas suav, mângâietor,
Cu mâna moale ce alină,
Cu ochii blânzi şi păzitori.
Cu buze dulci ce ne sărută
Pe fruntea de copil, în somn.
Când gura am deschis cu-n plânset,
De mamă-ntâi am întrebat...
Căci mi-era foame, rece parcă
Şi ea... îndată m-a-nfăşat,
La  sânu-i cald m-a alăptat.
Şi zilnic, Ea o rugăciune
Spre Dumnezeu a înălţat-
Cu gândul să mă ocrotească,
În pace să mă poată crească.
               

                  LIMBAJUL COPILĂRIEI

               Copilăria este viaţa minunată
Dorită de copiii din lumea întreagă.
E tărâmul cu basme şi poveşti,
Doamne, cu toţi te rugăm:
- ,,Să ne-o dăruieşti!”

Copălăria este dreptul de a fi copil,
E vârsta când visăm şi iubim.
Iubim cu puritatea sufletului de copil,
Nu cu culoarea pielii, nu cu limba ce-o vorbim.

Copilăria este dreptul copilului de a se juca,
De-a pune întrebări, de a se minuna.
De-a plânge şi răde în aceeaşi zi,
De-a ierta pentru a fi prietenos şi bun.

               Copilăria este dreptul copilului de a      fi fericit,
Dacă, de-mbrăţişarea tatălui este ocrotit,
De zâmbetul mamei alintat,
De jocul cu fraţi şi bunici fascinat.

Copilăria este dreptul copilului de a se înfrăţi
Prin muzică, dans, poezii, rugăciuni,
De-a spune-n orice limbă, răspicat:
- ,,Limbajul copilăriei ne este cel mai drag”



2 comentarii:

  1. Copilaria este perioada cea mai frumoasa din viata fiecaruia ,frumoase poezii

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru baiatul meu
    Am avut un vis ciudat
    Ca de-acasa am plecat
    Dar nu-i vis e realitate
    Doamne cat sunt de departe?
    Departe de-al meu odor
    Nici noptile nu le dorm
    Ma gandesc ce pot sa fac
    Sa fiu cu puiul meu drag.
    As vrea sa fiu o pasare sa zbor
    La Paul sa ajung mai usor
    Sa-l strang in brate sa-l sarut,
    Sa-i spun ca il iubesc mult.
    Si chiar daca el e mare,
    Inima totusi ma doare
    Ca nu este langa mine
    Nu stiu cand e rau sau bine.
    Mamelor sa nu uitam
    Dragoste sa le-aratam
    Copii sunt lucru sfant,
    Cel avem pe acest pamant.
    Chiar de-s buni sau de sunt rai
    Raman copilasii tai
    De gresesc sau de fac bine,
    Ii porti in suflet la tine.

    RăspundețiȘtergere